Răzvan Onu, de meserie voluntar internațional

Răzvan Onu este voluntar internațional, un job pe care mulți îl privim cu puțină invidie și cu dorința de a avea același curaj de a explora lumea în acest fel. A călătorit în 36 de țări și a lăsat în fiecare o părticică din el. 

Ești liber să explorezi lumea. Cu ce continent să începi? Ai o mare sete de cunoaștere. Ți-ai dori să te lași luminat de Aurora Boreală, scufundat de măreția sistemului muntos Himalaya, plimbat de delfini pe lângă insula Madagascar, inspirat de marele Canion, descătușat de sălbăticia savanelor, ambiționat de viteza New Yorkului, fascinat de vulcanii bâtrâni și adormiți, deopotrivă cu cei activi și viguroși și disciplinat de migala nepalezilor. Varietatea culturilor întâlnite și peisajele-minuni vor trezi mereu în tine dorul de merge mai departe și mai departe. Oare cum te va schimba fiecare țară și oamenii întâlniți?

Ei bine, înainte să îți iei rucsacul în spinare și să pornești la drum, ai putea să povestești nițel cu o persoană care a trăit toate aceste experiențe: Răzvan Onu. S-a născut în Toplița-Ciuc, județul Harghita. După finalizarea liceului, a ales să studieze la Cluj-Napoca. A început cu Facultatea de Științe Economice din cadrul UBB, dar curând a simțit chemarea explorării lumii, motiv pentru care a început să studieze Facultatea de Geografie iar în momentul de față are trei mastere și un doctorat în Maketing în Turism.

Studiază și călătorește. Sunt cele două verbe care-l caracterizează atât de bine pe Răzvan.  Nu a admirat decât treizeci și șase de țări, mai multe decât vârsta lui, printre care Tanzania, Madagascar, Turcia, Irlanda, Colorado, Nevada, Peru, Nepal, Gana sau Hawaii. Continentele Europa, Asia, Africa, America de Nord și America de Sud s-au etalat, pe rând, sub privirile lui. După ce va vizita Australia, Noua Zeelandă și Antartica, plan deja bine pus la punct, va avea amintiri de pe toate continentele. 

Călătorul nostru neîmblânzit s-a ambiționat să cuprindă cât mai mult din lumea aceasta cu bani puțini, prin intermediul voluntariatului, fiind un voluntar internațional. Și-a început aventura datorită programului “Erasmus”, apoi organizația “AISEC” l-a propulsat în necunscut, după care “Work and Travel” i-a deschis alte căi. A călătorit și de unul singur dormind prin pensiuni modeste, în cort, în colibe, sub cerul înstelat, mâncând uneori mai mult nuci de cocos, gătind și spălând de unul singur. Se definește a fi un călător, nu un turist. A lăsat fiecare țară să i se descopere și a dorit să simtă cum e să trăiești în țările vizitate ca un locuitor de rând.

Răzvan a facut numeroase acțiuni de voluntariat, dar cel mai mândru este că a reușit să atragă fonduri, împreună cu o prietenă, în Tanzania pentru a construi o bibliotecă. Aceasta a fost făcută pentru niște copilași pe care Onu îi învăța, timp de câteva luni, limba engleză. Totul a pornit de la îngrijorarea lui că cei mici nu vor mai exersa limba engleză odată cu plecarea sa, căci aceștia abia aveau cărți de pe care să învețe. Pe lângă faptul că a atras fondurile necesare din Canada, Răzvan a și ajutat cu mâna lui la construirea bibliotecii.

Fiecare țară vizitată îi permite să își descopere o nouă identitate, să observe o latură pe care nu știa că o avea. De pildă, Gana și Tanzania i-au adus de multe ori zâmbetul pe buze, l-au învățat ce este cu adevărat recunoștința.

“La un moment dat am întrebat o femeie din Gana dacă este fericită și ea mi-a zis că ea și copii ei au un acoperiș deasupra capului și au ce să mănânce, deci este foarte fericită”.

Își amintește, cu mare drag, cât de bucuroși erau copii africani cand le dădea câte o gumiță. Experiența asta l-a schimbat pe Răzvan, reușește să fie mai fericit cu puține lucruri, apreciind mai mult ceea ce are. Chiar și bunicul său i-a zis că Africa l-a schimbat, observând cum Răzvan este mai atent să nu lase apa de la robinet să curgă în mod inutil.

Insula Reunion din Oceanul Indian l-a învățat să își învingă fricile, l-a făcut să se simtă din nou ca și un copil spontan, dornic de a trece prin experiențe noi, de a sfida necunoscutul. A practicat aici o serie de sporturi extreme, cum ar fi rafting, canoying, scufundări, haiking pe vulcan, cățărări pe corzi și altele. De ziua lui s-a plimbat cu un avion deasupra insulei.

“ Vedeam oceanul, vulcanul, munții și vegetația, a fost mirific, rămâneam fără aer” ne zice Răzvan.

El a vizitat atât țări foarte dezvoltate pe plan finaciar, cât și țări sărace, observând că valoarea muncii și a perseverenței poate fi comună. Pe de o parte, după ce a vizitat New York-ul, a înțeles că prin muncă multă și curaj poți să îți atingi scopurile. Acesta este teritoriul unde ți se oferă toate șansele pentru a evolua din punct de vedere fianciar, depinde doar de tine să îți dorești asta. Găsești aici numeroase modele de personalități de succes. Pe de altă parte, Nepalul l-a surprins prin disciplina oamenilor de aici, care sunt foarte săraci și muncesc până la epuizare pentru a-și duce la bun-sfarșit treburile zilnice. Aici se simte în mod pregnant influența budismului care promovează răbdarea și disciplina, fiind statul unde se zice că s-a născut Bddha. Mulți dintre copii sunt puși de mici să urce pe munte, cărând pietre în spate, cu scopul de a învăța aceste valori. Răzvan își amintește că, la un moment dat, în drumul său, a intrat în vorbă cu un nepalez și a aflat de la acesta că merge pe jos, de două zile, pentru a ajunge la templu. În ceea ce privește valoarea banilor, concluzia lui Răzvan este că bogăția este relativă, depinde cu cine te compari și ce anume apreciezi. Astfel încât, pentru africani chiar Răzvan era un om bogat pentru că își permitea să vină cu avionul la ei.   

În orice caz, cea mai importantă valoare pe care Răzvan a învățat-o din toate călătoriile sale, este cea a prieteniei. Astfel, una dintre cele mai frumoase amintiri pe care le are  întruchipează un cărăuș din Tanzania care îl ajuta să parcurgă muntele Kilimajaro. De regulă, cărăușii tind să fie distanți față de persoanle pe care le servesc, ei dorm în corturi separate și au o altă mâncare, adică pâine cu apă. Răzvan l- invitat pe acest cărăuș la el în cort și mai mult decât atât, i-a dat din mâncarea lui, astfel cei doi s-au apropiat atât de tare, încât la sfarșit cărăusul nu a vrut să îi ia bani, în ciuda faptului că acesta era foarte sărac. În plus, l-a dus pe Răzvan acasă la el și l-a prezentat și familiei lui. Au trecut șapte ani de la această întâmplare, timp în care ei au rămas prieteni, continuând să comunice. Răzvan îl apreciază cu atât mai mult pe prietenul său, cu cât acesta, deși foarte sărac, nu i-a cerut niciodată bani.

O altă prietenie frumoasă s-a născut în Maroc, țară în care călătorul nostru se îmbolnăvise destul de tare. A avut grijă de el un american din Colorado. Acesta, deși străin, îi cumpărase medicamente și i-a pus comprese cu apă rece. După câțiva ani, având un zbor prin Colorado, Răzvan apelase la acesta, după ce avionul avusese niște probleme. Astfel, a ajuns sa doarmă chiar acasă la prietenul său.

Prieten a fost și cu un copilaș din Gana, de vreo șapte ani, pe care îl întâlnise într-un autobuz. Acesta s-a prezentat în fața lui Răzvan cu rugămintea de a-l însoți pentru a-i arăta regele. Răzvan plătise călătoria și avea un itinerariu foarte precis, dar după ce copilașul a pus mâna pe el și a insistat să coboare, și-a lăsat baltă orice plan și s-a dus să îl cunoască pe rege. După ce coborâse, călătorul nostru a aflat că, de fapt, copilul insistase ca Răzvan să coboare pentru că observase cum niște oameni au vrut să îi fure aparatul de fotografiat.

Curajul lui Răzvan vine din modestia, prietenia și autenticitatea pe care le tot caută în oameni și din frumusețea pe care o urmărește în natură, totul înmulțit cu dorința sa arzătoare de cunoștere și explorare. Motto-ul lui este: “Când capul nu te mai ajută, ascultă-ți inima”. Astfel, de multe ori, când rațiunea îi trezește multe semne de întrebare, alege să își urmărească intuiția. În felul acesta, a tot riscat până a ajuns voluntar internațional, a văzut treizeci și șase de țări, cinci continente din șapte și peisaje pe care mulți dintre noi doar în filme sau documentare le vedem. În orice caz, cea mai importantă concluzie a sa, după toate aventurile sale, este: „Peste tot sunt oameni buni, contează să treci dincolo de barierele personale și culturale, pentru a intra în contact cu ei”.

Articol scris de Valentina Sava, consilier pshilologic la Târgul de Cariere